Greieri, Trubadurii de Transilvania… Alungari de toamna

Ploua. Marunt. Si peste zi soarele a razbit destul de greu pe ici si colo, alungat pesemne de vintul si de norii intetiti. Timpa e tare frumoasa acum. Toamna si-a pus acuarelele la lucru. Nu gasesti doua culori la fel doar ca azi peste toate a fost asa, ceva ca o picla iar culorile au stat ascunse. Nu, nu ma mir. Septembrie a trecut si-mi pare ca mai mult ca in alti ani am o oarecare aplecare spre balada aia a greierului. Greierul ala trist care a cintat o vara si acum, in pragul ploilor si furtunilor nu are un' se duce… I-am ascultat de citeva ori din vara pina acum in toamna. Ultima data i-am auzit, cred simbata, la „intersectia dintre Republicii cu Michael Weiss. „Trubadurii din Transilvania acolo-si gasisera locul, linga Unicredit sau peste drum, pe scarile casei cu fatada rosie in paragina si umpleau strada cu muzica lor. Muzica strazii, libera, de fapt, muzica lor. O luam pe jos pe Corso, special ca sa-i ascult citeva clipe (i-am mai zarit aici si aici si aici...). Un acordeon, un contrabas, doua mandoline, o ghitara, o masuta cu cd-uri si cutia (palaria) in care trecatorii puteau lasa ceva bani… Acesta era peisajul sonor iar in fata lor, mereu, trecatori opriti din drum, turisti fotografiindu-i, indragostiti imbratisati ascultind, batrinei cu o umbra de lacrima in coltul ochilor. Nici nu putea fi altfel in fata acordurilor lor vechi si limpezi si fara inutile amplificari electronice. Sa le auzi o data un crimpei din „Historia d'Amour sau din „Jocul cadinesc si e greu sa nu ti se faca dor de ei, de cei sapte trubaduri care au stiut opri timpul si… criza in loc, vara asta, pe Republicii. Cine nu i-a ascultat si a trecut in fuga pe linga ei are ce regreta. Nu tu fitze, nu tu regie, muzica, frate! Si suflet. Nu, nu i-am mai vazut si nu cred sa se mai intoarca, trubadurii, asta toamna. Stiu ca umbla prin lume, ca se aduna greu, ca nu stau mult intr-un loc. Am mai citit despre ei pe ici pe colo (pe undeva imi amintesc de o alta trupa asemanatoare „La Strada despre care nu am mai auzit nimic de mult), si stiu ca uneori mai pot fi gasiti pe Lipscani si prin statiile bucurestene de metrou. Poate ca frigul ii va alunga din nou intr-acolo, in statiile de metrou si sunt sigur ca acolo mandolinele lor pot sa sune chiar si mai bine. Dar mie imi vor lipsi de aici, de pe Republicii. Unde altundeva le este cel mai potrivit loc, trubadurilor din Transilvania, chiar daca sunt, multi dintre ei, bucuresteni?… Le voi asculta cele doua cd-uri, peste iarna, peste primavara, si sper sa se intoarca si vremurile sa fie mai bune si… chapeau bas! Da, vine partea aia a toamnei care incepe sa alunge cite ceva… de la noi, din noi, de linga noi… Greierii au fost primii pe care nu i-am mai auzit… Acum, trubadurii… Evalueaza asta: Partajeaza asta: Partajeaza pe Facebook(Se deschide in fereastra noua) Clic pentru partajare pe Google+(Se deschide in fereastra noua) Clic pentru partajare pe Twitter(Se deschide in fereastra noua) Clic pentru partajare pe Tumblr(Se deschide in fereastra noua) Da clic pentru a partaja pe Skype(Se deschide in fereastra noua) Clic pentru partajare pe Pinterest(Se deschide in fereastra noua) Mai mult Clic pentru partajare pe LinkedIn(Se deschide in fereastra noua) Clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide in fereastra noua) Clic pentru a partaja pe Google+(Se deschide in fereastra noua) Da clic pe email(Se deschide in fereastra noua) Clic pentru partajare pe Reddit(Se deschide in fereastra noua) Clic pentru a partaja pe http://io-flavius.livejournal.(Se deschide in fereastra noua) Click pentru imprimare(Se deschide in fereastra noua) Clic pentru partajare pe Pocket(Se deschide in fereastra noua) Daca ti-a placut: Apreciaza Incarc... Similare