furnicaturi in talpa

al 4-lea pahar de vin alb, temperatura mi-a crescut cu 5 grade celsius, stranut pentru ca am iesit afara in pantaloni scurti, inconstienta nu doare deloc acum. minus 7 grade, anunta tv-ul iar eu beau vin incercand sa uit de partea stanga unde e liber inca. 2009? ce prostie, iar bilant? nu e genul meu deloc sa fac bilanturi la sfarsit de an insa, fara sa vreau alunec pe aceasta panta periculoasa a regretelor. a nice job, nu am un catel sau macar doua pisici ca prietenii mei ori macar o casa pe pamant, cu gradina cum au ei si planuri de nunta. spuneam cuiva in seara asta ca simt o lehamite, nu mai am rabdare sa cunosc, sa tolerez pe cineva infara mea. o fi rau?suna a declaratie psiho-crazy-freudiana? sunt eu, asta e clar. sinceritatea e la cota maxima, tocmai de aceea scriu acum. ca sa pot recunoaste maine ca am fost eu. tastele sunt greu de gasit si de potrivit. Piatra Neamt e un loc fain, pentru ca oricand locurile noi imi dau energie, ma reincarca si ma fac sa uit de altele si sa visez, poate merit mai mult. oare? egiosmul meu si lehamitea sunt cele care ma tin in acest pat al no taking chances. imi place sa ma gadil, sa ma alin cu ideea ca nimeni nu merita, ca asa e mai bine, sa circul pe culoarul meu fara sa risc sa iau vreo amenda. e lasitate, stiu asta insa sincer, nu cred ca am sa mai fiu in stare sa gasesc lucruri simple, cine ma cunoaste stie despre ce vorbesc. e putin trecut de miezul noptii si eu ma gandesc intr-una la aceiasi fantoma. inceteaza, imi spun in timp ce prietenii mei dorm in camera alaturata, eu beau inca un pahar de vin alb si ma gandesc la fantoma cu ochii hipnotici si cu miros ademenitor. stiu ca va trebui sa-mi treaca. nu-mi place cand devin siropoasa, imi cer scuze. sunt si eu om si, am frustrari, chiar si o lista cu prioritati pentru ca, recunosc, sunt uneori exagerat de meticuloasa si enervez pe unii dar, daca nu as fi asa, nu as fi eu. nighy night mie…nu mai e nimeni acolo? carnea e acum mai moal