Povestea din ceainarie – 1

Era toamna.Cerul era senin si,totusi,ploua.Era o ploaie cu picaturi mari,calde,exact ca cele de vara.Vantul adia usor si desprindea usor frunzele de pe ramurile copacilor,imprastiindu-le pe jos si dand culoare pretutindeni.Carmen era la aceeasi ceainarie la care era in fiecare dimineata de un an,savurandu-si ceaiul pe o muzica lenta.Ochii ei verzi priveau in gol.Deodata se schimba melodia.Ea tresari.Era melodia pe care dansase pentru prima oara cu Victor.Inima ii batea cu putere,iar in fata ei se derulau amintiri ca niste secvente dintr-un film,filmul lor.Cineva se aseza pe scaunul liber de la masa ei.Era un baiat ce parea dezordonat si care,deodata,avea un aer misterios.Carmen nu-si daduse seama de aparitia tanarului.Avea ochii inchisi,incercand sa-si alunge din minte amintirile.Baiatul o studia cu atentie.Se indragostise de felul in care parul ei lung si negru ii atingea umerii goi,iar buzele ei carnoase il faceau sa tremure in interior si sa-si muste buzele pentru a nu porni in incercarea absurda de a o saruta.Carmen deschise ochii;erau umezi,ii venea sa planga.Se uita surprinsa la persoana din fata ei.Putu sa vada cum baiatul se inrosi si se ridica,vrand sa plece. -De ce pleci? -Imi pare rau,n-am vrut sa fiu indiscret.Te-am observat de la masa de alaturi,iar ochii tai verzi m-au fascinat.M-am hotarat sa ma apropii pentru a te vedea mai bine.Esti frumoasa. -Nu pleca,te rog.N-ai vrea sa stam putin de vorba? Baiatul se aseza din nou la masa. -Numele meu este Carmen.Pe tine cum te cheama? -Victor. La auzul acestui nume,Carmen tresari,apoi isi muta privirea absenta pe geam. -S-a intamplat ceva? -E o poveste lunga..poate iti voi spune candva.. -Asculta muzica..iti place melodia asta? Carmen raspunse afirmativ,insa nici macar nu auzea melodia,privea frunzele cazand. -N-ai vrea sa dansam? Cei doi se ridicara de la masa.Victor o lua in brate,iar ea isi puse capul pe umarul lui.Se gandea la acea coincidenta absurda,dansand cu un baiat ce avea acelasi nume pe care il avea persoana pe care o iubea cel mai mult.Victor o lua de mana si o privi.Ea inchise ochii,parca asteptand sa fie sarutata.El isi apropie usor capul de al ei,insa,deodata,se razgandi,dadu drumul mainii ei din mana lui si fugi. Carmen deschise ochii si privi in jurul ei.Era confuza.Nu-si dadea seama cu ce gresise.Se aseza iar la masa si incepu sa scrie intr-un carnetel. toamna.Cerul era senin si,totusi,ploua.Era o ploaie cu picaturi mari,calde,exact ca cele de vara.Vantul adia usor si desprindea usor frunzele de pe ramurile copacilor,imprastiindu-le pe jos si dand culoare pretutindeni.Carmen era la aceeasi ceainarie la care era in fiecare dimineata de un an,savurandu-si ceaiul pe o muzica lenta.Ochii ei verzi priveau in gol.Deodata se schimba melodia.Ea tresari.Era melodia pe care dansase pentru prima oara cu Victor.Inima ii batea cu putere,iar in fata ei se derulau amintiri ca niste secvente dintr-un film,filmul lor.Cineva se aseza pe scaunul liber de la masa ei.Era un baiat ce parea dezordonat si care,deodata,avea un aer misterios.Carmen nu-si daduse seama de aparitia tanarului.Avea ochii inchisi,incercand sa-si alunge din minte amintirile.Baiatul o studia cu atentie.Se indragostise de felul in care parul ei lung si negru ii atingea umerii goi,iar buzele ei carnoase il faceau sa tremure in interior si sa-si muste buzele pentru a nu porni in incercarea absurda de a o saruta.Carmen deschise ochii;erau umezi,ii venea sa planga.Se uita surprinsa la persoana din fata ei.Putu sa vada cum baiatul se inrosi si se ridica,vrand sa plece. -De ce pleci? -Imi pare rau,n-am vrut sa fiu indiscret.Te-am observat de la masa de alaturi,iar ochii tai verzi m-au fascinat.M-am hotarat sa ma apropii pentru a te vedea mai bine.Esti frumoasa. -Nu pleca,te rog.N-ai vrea sa stam putin de vorba? Baiatul se aseza din nou la masa. -Numele meu este Carmen.Pe tine cum te cheama? -Victor. La auzul acestui nume,Carmen tresari,apoi isi muta privirea absenta pe geam. -S-a intamplat ceva? -E o poveste lunga..poate iti voi spune candva.. -Asculta muzica..iti place melodia asta? Carmen raspunse afirmativ,insa nici macar nu auzea melodia,privea frunzele cazand. -N-ai vrea sa dansam? Cei doi se ridicara de la masa.Victor o lua in brate,iar ea isi puse capul pe umarul lui.Se gandea la acea coincidenta absurda,dansand cu un baiat ce avea acelasi nume pe care il avea persoana pe care o iubea cel mai mult.Victor o lua de mana si o privi.Ea inchise ochii,parca asteptand sa fie sarutata.El isi apropie usor capul de al ei,insa,deodata,se razgandi,dadu drumul mainii ei din mana lui si fugi. Carmen deschise ochii si privi in jurul ei.Era confuza.Nu-si dadea seama cu ce gresise.Se aseza iar la masa si incepu sa scrie intr-un carnetel.

Pasi usori pe drum

Incep sa ma plictisesc de lucruri care pana acum imi placeau.Drumul pe care de obicei il fac pana la scoala(dureaza cam o ora) mi s-a parut azi foarte lung.M-am plictisit in ultimul hal,iar picioarele imi erau amortite,motiv pentru care am coborat cu vreo 3 statii inainte si am mers pe jos pana unde aveam treaba.Ma simteam ciudat.Cand paseam parca dura o infinitate pana picioarele mele atingeau pamantul,parca pluteam,nu ma simteam deloc in largul meu si nu stiam ce se intampla cu mine.Tind sa cred ca starea mea era asa din cauza ca nu mancasem nimic si era cald… sa ma plictisesc de lucruri care pana acum imi placeau.Drumul pe care de obicei il fac pana la scoala(dureaza cam o ora) mi s-a parut azi foarte lung.M-am plictisit in ultimul hal,iar picioarele imi erau amortite,motiv pentru care am coborat cu vreo 3 statii inainte si am mers pe jos pana unde aveam treaba.Ma simteam ciudat.Cand paseam parca dura o infinitate pana picioarele mele atingeau pamantul,parca pluteam,nu ma simteam deloc in largul meu si nu stiam ce se intampla cu mine.Tind sa cred ca starea mea era asa din cauza ca nu mancasem nimic si era cald…