In dragoste

In gandurile inimii Tale ma adapostesc. Ele ma ocrotesc, imi tin cald cand mi-e ingrozitor de frig, ma mangaie atunci cand mi se inaspresc spinii, imblanzindu-i direct, cu fermitate ori rabdator. Nicaieri nu e mai bine ca in bratele Tale. Imi vezi lacrima din fiecare seara si mi-o stergi tacut, cu degetul inimii, te uiti cum suvoiul continua a curge neincetat, dar nu te mai intrebi de ce. Pentru ca stii. Si-ti dai seama ca plang si pentru ca acum stiu ca nimic nu va mai putea fi la fel. Tarziu, impiedicat si cu multa durere adunata in inima, am realizat ca dragostea nu cauta folosul sau, nu inseamna sa astepti a primi. Dragostea inseamna sa daruiesti totul, neconditionat, sa mangai, sa invelesti, sa alini, sa cuprinzi, sa fii, fara sa te mai intrebi mirata de ce tie nu ti se intampla nimic din ceea ce au sau primesc alte femei si de ce esti si azi, la fel ca si ieri, atat de insingurata. Ma vezi si stii ca plang inclusiv pentru toate momentele in care am renuntat, atat de gresit, la om drag ori la a iubi doar pentru ca mi se parea ca eu nu primesc sau ca nu am nimic. Iar acum incerci sa-mi alungi cumva regretul asta ce nu se da plecat, acordandu-mi iertare si invatandu-ma sa ma iert, la randul meu. Ca sa pot continua. Dragostea inseamna sa te daruiesti. Cu totul, pana la sacrificiu, pentru cel pe care-l iubesti, fara a astepta vreo rasplata. Dragostea inseamna sa nu mai astepti raspuns la intrebari despre care, cumva, stiai/intuiai (desi inca sperai) ca nu vor primi vreodata raspuns.